Incidentalomul suprarenalian

Incidentalomul suprarenalian este prin definitie o formatiune (nodul) descoperita intamplator (incidental) la o examinare imagistica de inalta rezolutie (CT sau RMN) al abdomenului. Incidenta incidentaloamelor suprarenaliene a crescut mult in ultimul deceniu, motivul fiind cresterea accesabilitatii publicului la investigatiile imagistice de inalta rezolutie. Diagnosticul formulat de obicei de catre medicul radiolog este de “nodul suprarenalian”.

Acest termen genereaza confuzie si anxietate pacientului. Care este deci atitudinea corecta in aceasta situatie? Pacientul trebuie linistit si indrumat catre medicul endocrinolog. Scopul este de a detecta daca acel “incidentalom” este activ hormonal. Acest lucru este esential pentru conduita terapeutica ulterioara. Interventia chirurgicala (suprarenalectomia) fara efectuarea dozarilor hormonale specifice preoperator introduce pacientul intr-o zona de risc, cu mortalitate perioperatorie crescuta.

Intrebarile importante la care trebuie raspuns in cadrul evaluarii sunt urmatoarele:

1) Este nodulul activ hormonal? Din acest motiv pacientul trebuie testat pentru hipercorticism (sindrom Cushing), feocromocitom, hiperaldosteronism (daca pacientul este hipertensiv).

2) Are nodulul descris caracteristici radiologice sugestive pentru malignitate?

3) Are pacientul istoric personal de boala neoplazica?

Din punct de vedere statistic incidentloamele sunt: 80% adenoame nefunctionale, 5% sindrom Cushing subclinic, 5% feocromocitoame, 1% boala Conn (hiperaldosteronism primar), <5% carcinom adrenocortical si 2,5% leziuni metastatice.

Pentru sindromul Cushing, feocromocitom, boala Conn si carcinomul adrenocortical exista o conduita terapeutica specifica fiecarei boli, expunerea acestor protocoale depasind scopul acestei expunei. Pentru adenoamele nefunctionale (marea majoritate a cazurilor) indicatia curenta este de a se intervenii chirurgical pentru leziunile care depasesc 4 cm. Pentru cele <4 cm, se indica monitorizare imagistica (CT) si bioumorala (dozari hormonale) initial trimestrial, ulterior semestrial si apoi annual pentru inca 2 ani. Daca in acest timp “nodulul” nu a crescut semnificativ sau nu a devenit hormonal activ, nici o evaluare suplimentara nu este necesara.

La inchidere trebuie mentionat ca acest articol nu reprezinta o recomandare universal valabila. Conduita terapeutica trebuie intotdeauna individualizata de la caz la caz, in functie de circumstantele clinice specifice.

Dr. Vadim Gavan, medic specialist endocrinologie, Anima Nusco Tower